Pe Mustafa Bedeiwy l-am întâlnit la sesiunea pe problemele migranţilor în România organizată de Centrul de Resurse Civice Constanţa. Nu ştie o boabă româneşte, sau engleză, nici altă limbă în afară de arabă, şi nici alte caractere.

Aici a ajuns printr-unul din jocurile bizare ale sorţii care complică şi încurcă iţele destinelor. Din punct de vedere lingvistic, Mustafa este în România surd şi mut. Nu poate comunica decât prin translator. Nu înţelege nicio literă pe care o vede scrisă pe panouri, autobuze, indicatoare sau contracte. Nu înţelege ce scrie în propriul paşaport – cu caractere latine – şi nu-şi poate spune numele pe litere.

Mustafa a fugit dintr-o cultură şi a ajuns într-alta, cu totul diferită. Însă nu a avut de ales. Iar aici e asemeni unui bebeluş. Bariera lingvistică de care se izbeşte Mustafa atrage după ea alte neputinţe – cum ar fi aceea, majoră, de a se putea întreţine. Iar sirianul nu caută singur adăpost în România. E cu soţia lui – însărcinată în 7 luni – şi cu fetiţa lor de trei ani. Iar banii cu care a ajuns în România s-au isprăvit.

Continuarea articolului, aici

Link-ul publicatiei: aici